Feelings.

What lies beneath the skin...

2011-09-25T05:04:00.000-07:00

Adevarul e reticient. E ca un glob de sticla,opac…care inevitabil intr`o zi se va sparge. Nu inveleste, el nu acopera..ci doar ofera o masca de protectie impotriva dezamagirii Adevarul e ca o pictura. Ascunde multe minciuni si subintelesuri. Nu ii vom sti niciodata esenta, scopul, interesul.

Iar noi, cei care uzam cuvintele in toate modalitatile posibile si imposibile,suntem prea mici, dar totusi prea mari. Suntem prea cruzi, dar prea putrezi in interior. Jonglam cu puterea noastra de a transforma cuvantul intr-o propozitie, propozitia intr-o fraza. Iar apoi fraza intr-o minciuna.

Nu stim sa gasim intelesuri, nici sa le cautam. Stim doar sa interpretam si sa ascundem urmele pasilor sub nisip. Nu stim sa iubim, sa credem, sa visam. Suntem prinsi in capcana fara fund a propriei identitati.

Ne ascumdem, ne renegam propriile idei si cuvinte sub un “adevar” neadevarat. Nu stim sa pretuim sau sa scoatem binele din veninul ce ne murdareste sangele.

Dar pana cand? Pana cand vom fi capabili de lucrurile astea ce ne transforma in cenusa? Cu tinpul, vom deveni niste persoane fara caracter, fara ganduri, fara viata. Mintim ca sa ne fie bine, sau pur si simplu nu stim ca fiecare mica minciuna ne ingroapa cate putin sufletul?

The end of a "Neverending story"

2011-06-29T17:23:00.000-07:00

#one day , u promised me that u will hold my hand`till the end#

*si a venit ziua cand s`au saturat sa se minta singuri ca intr`o zi va fi mai bine..ea s`a saturat sa traiasca povestea de iubire doar in capul ei, iar el...el s`a plictisit de tot..

Au dat la o parte tot ce era rau din ei,din ea,din el,dar tot nu au reusit.au incercat sa refaca din firimituri relatia aia bolnavicioasa, blestemul ce nu`i dezleaga de pacate. Dar intrun final,nimic nu a mai avut rost. Era un fel de razbunare involuntara: cand unul devenea dulce si iubitor, si in sfarsit incepea sa creada cu toata fiinta in iubirea perfecta, celalalt ii dadea o palma peste cap si il trezea la realitatea. Exact ca intr-un cerc vicios, unde lucrurile ajung sa se repete over`n`over again.

Nu s-au mai mintit. Nu mai mergea si singura solutie era sa se resemneze,indiferent de consecinte. A fost frumos, divin chiar. Dar...A FOST. nu mai e si niciodata nu va mai fi.

si a venit ziua cand s-au hotarat sa dea drumul lanturilor,indiferent cat timp ranile vor durea, indiferent cat timp le va lua sa se vindece,sau cat vor suferi dupa urma ruginei ce a patat pielea lor, odata nevinovata.

Si astfel s-a sfarsit basmul celor doi care acum ceva timp visau.... sperau la doi batranei pe o banca in parc, inconjurati de frunzele ce trec pe lange ei si matura amintirile si anii ce ii leaga.

-THE END -

of the

"Neverending story"

P.S: I`m still loving you

Listen closely

2011-06-26T16:00:00.000-07:00

Listen Closely,
Stand still for one moment'.
Can you hear me?
When I whisper your name at night starring into the stars,
Do you feel a cold chill come over you?
Do you feel me like I feel you?
Do you long for my tender kisses for that soft gentle touch?
Or am I just delusional in this madness I once thought was love?
When I pray, do you feel the power of love I am sending?
When I cry, do you feel the pain I am feeling?
Every time you turn me away, do you know how I hurt, do you even care?
Do you ever sit alone and wonder what things might have been like together?
I am at war with myself every day,
telling myself why I should forget you, why I should let go,
how foolish I am for hanging on'
Nothing seems to work. I have tried making myself hate you, to not care'
I have reminisced the past, and even dwelled on all the bad memories,
all the horrible words we have shared together
trying to convince my self you are the enemy,
So many times I see you in my dreams’ and I am sure to see you tonight.
There you are, within reach, yet I cannot hold you,
I cannot kiss you as I desire,
and I cannot make you love me as I have prayed for so many nights.
How could I love you so much, yet you hardly know I exist?
You are so careless with your feelings, so nonchalant.
I don't know how you do it, How can you not feel my love inside you?
You will forever be there; you are the burden in my heart that will burn me forever.
My head is telling me I am a fool and that the pain must end
My heart tells me love has no end, no boundaries, no rules or fine lines
you know nothing about this pain, about the torture
What I wouldn't give to let go, to set you free from my heart.
I have searched and searched to find a way to release this pain,
and I am left with nothing
Without your love, I will always be left with nothing.
This is a game I cannot win, I cannot overcome this,
I want to give up, but there is no point in that,
because the feeling I feel will still be there
No matter how defeated I may feel, I can't end this!

“In the face of pain there are no heroes"

2011-06-23T14:58:00.000-07:00

...si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

eu nu stiu sincer care este de fapt rolul sperantei in toata joaca asta "cine fuge primul". mi-am dat seama ca uneori pana si cel mai pur sentiment poate deveni cel mai adevarat cosmar.. te chinuie,te macina, smulge din tine la propriu pana si ultimul adevar nerostit. dar noi,femeile, pentru ca avem din nastere un al 6`lea simt, ne prindem de lianele amagirii care sunt mai mult decat putrezite.si cine pica in prapastie?

Noi, logic.

Recunosc, gresim. Gresim mult si des. Sau putin si bine proportionat. Dar de ce primim drept pedeapsa "Taiatul aripilor", chiar deasupra intunericului?

Pentru ca iubim/idolatrizam mai mult decat ar face-o cineva vreodata?

Pentru ca ne daruim cu atata ardoare incat ascundem "eul" in spatele iubirii?

....si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

Si simtim durere. Durerea aia pe care voi o asociati cu celebrul"headache", pentru noi e ca o gaura neagra ce ne absoarbe din interior tot: viata , speranta,zambetul, vlaga,iubirea,amintirile.

Facem pe durele, vrem sa parem de neatins...pentru simplul fapt ca voi v-ati arde degetele daca ati atinge pielea noastra. Nimeni nu stie ce putere are focul din noi cand suntem imbratisate de "calduroasele"brate ale pierderii in neant.

....si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

Desi iertam cum nici Jesus nu a facut-o. Pentru ca in mintea noastra, din greseli se invata. Si suntem crescute de parinti sa credem doar in partea buna a oamenilor.

Aplicam teorema "I forgive u" chiar si cand nu e nevoie. Stim ca "Arta cere sacrificii"...asociem iubirea cu o arta...iar greselile cu sacrificiile. si ajungem la "Iubirea cere greseli"...

pana cand gresim noi. o data,deja a doua oara "NU SE MAI POATE!"..

"-e prea mult..m-ai dezamagit!"

si priviti-ne cum cadem in prapastie. si facem boom!

dar...cum orice poveste are un nou inceput, ne reincarnam. si o luam de la capat cu arta , cu lianele, cu prapastia.

....si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

dar...nu uitati. Sunteti eroi!

“But in the face of pain there are no heroes"

for us.

2011-04-19T10:44:00.000-07:00

you used to tell me what not do because it's wrong.
but now, you're doing it all because it's right to you now.
maybe that's who you are.
maybe i am what i am because you made me so.
i asked you the most important question.
"would you feel the same way as i am feeling right now if i did what you did?"
you paused for a long time....and said, "Yes."
that's the difference between me and you i guessed.
i mostly think before i act.
you'll do it then fix me later on.
maybe i do deserve to be treated so. who knows.
you may cross the line now.
and say goodbye forever.

#Noi#

2011-03-19T08:26:00.001-07:00

Poate in timp iti vei pierde din culoarea inimii

Sau vei depasi momentul existential numit”Noi”

Nu vei mai crede in promisiuni,juraminte…

Nici macar in mine.

Dar pana atunci

Vreau sa fii sigur

Ca pentru tine, pentru « noi » de ieri

De azi sau de maine.

As rasturna lumea,

Din nimic as face tot.

As gasi oricarei probleme unicul ei antidot

Pentru tine,

As merge singura pana la capatul lumii

Doar gandindu`ma ca ma astepti acolo

si cu siguranta nu ma vei lasa niciodata solo

Pentru tine

As trece prin foc

Alimentandu`mi curajul cu ideea

Ca dragostea noastra imi arde sufletul mai rau

Si ca TU. Imi vei vindeca orice rana

Pentru tine

As trece prin apa

Udandu`mi ratiunea…

Le`as confunda cu lacrimile noastre adunate

Pe parcursul cursei noastre in caruselul mintilor desarte

Pentru tine

As putea descoperi a 8`a minune a lumii

Pentru ca esti special,

Si ma faci sa cred ca orie lucru banal

Ascunde in el ceva extraordinar:X

Te iubesc

#Autodistrugere#

2011-03-09T13:51:00.000-08:00

*Uneori ne lasam cuprinsi de teama.Mintea noastra creeaza scenarii imperfecte, care nu fac altceva decat sa ne ruineze visele ce atarna de un fir de ata. Nu e bine ce facem! dar cum putem rezista in fata unor sentimente atat de inalte precum frica, cand tot ce e in jurul nostru nu face nimic altceva decat sa alimenteze tensiunea raiunii noastre?? Ai o idee.Ai si un argument.Insa totul e doar in plan fictiv.Pana in momentul cand observi k mediul iti creeaza "halucinatii", iar acea simpla idee de la inceput se transforma in ceva imens.Prinde contur, prinde sens.Acum nu mai ai argumente, acum ai baze solide pe care iti poti sustine temerile. Desi totul poate e doar din cauza stresului, tu ca persoana implicata, vezi imaginea in plan metafizic. O vezi cum prinde viata. Iti observi imun propriile idei ce evadeaza din minte si se leaga, precum firul narativ al unei povesti. Si te simti constrans de situatie.Te simti mic,strans in lanuturile puternice al acestui joc. Totul te depaseste din punct de vedere psihic, fizic, emotional.Ajungi sa`ti crezi halucinatiile.Si asta duce la autodistrugere. de fapt, oricum noi oamenii suntem programati genetic la autodistrugere.

Cert este ca uneori, mai bine ignoram gunoaiele din mintea noastra, acele idei ce tanjesc sa iasa la suprafata doar pentru a pata constiinte, si a destrama vise.Impune`te in fata propriului "eu".Nu lasa tipetele interioare sa`ti controleze viata.

#sa visam intr`un mod safe. Visele sunt oricum irealizabile.#

Dragostea este abilitatea de a merge prin conflicte impreuna

2011-03-04T03:02:00.000-08:00

nu-mi pasa de ziua de ieri, nici de cea de maine. imi pasa doar de momentele cand suntem doi, cand tu reusesti sa unesti in mine trecutul , prezentul si viitorul. Nu-mi pasa ce zic altii, vorbele lor desi sunt ca veninul sarpelui nu ma afecteaza, Dragostea ta ma face imuna in fata tuturor. te am, ma ai, ne avem. asta e cercul in care ne rotim necontenit. Nu-mi pasa de distanta. iubirea noastra a invins obstacole si mai mari. am fugit unul de altul, ne-am indepartat, dar in final ne-am intalnit si am reaprins in inimile noastre sentimentu` ala dulce care , cum zici tu de obicei, ne face sa ne topim. nu-mi pasa ce momentele tensionate dintre noi;)) ele doar pigmenteaza relatia noastra , ne fac sa ne dam seama de greselile comise, de unicitatea "feelingurilor" din noi:X

te iubesc:X pe zi ce trece din ce in ce mai mult.

The day you start breathing

2011-03-03T07:49:00.000-08:00

orice om are un moment in viata , cand simte cum toate amintirile incep sa se zbata in vene. Cauta iesirea din purgatoriul in care noi le inchidem. Vor sa vada lumina, sau vor sa ne traga si pe noi in intuneric. eu numesc acel moment "The day u start breathing"

am cunoscut si eu acea stare. acea rabufnire sufleteasca ce te chinuie, ce aproape te obliga sa fii imun la prezenta altora. pur si simplu esti prins in lanturi cateva secunde, timp in care iti revezi propriile amintiri, iti readuci aminte ganduri ce poate le`ai avut in trecu, in prezent, sau poate le ai pt viitor. acele secunde reprezinta apogeul unui om. momentul in care isi recalculeaza mutarile, si realizeaza ca jocul de sah nu este asa usor, si poate s-a jucat prea devreme cu unele piese, a facut mutari gresite; iar acum e la un pas de Sah-Mat.

insa este ajutat de propriul ego. si reuseste sa scape din infernalul game over. reintorcand totul la 180 de grade. incepe sa gandeasca, si isi da seama de unele erori ce i`au afectat viata. recalculeaza , calculeaza, recalculeaza....si intr`un final renunta. renunta la cursa nebuneasca de montagne rousse si cedeaza in fata propriei personalitati. . poate e greseala vietii sale, poate nu. cert este ca se alatura in cercul celor care au cunoscut fenomenul" the day you start breathing"...

si incep sa respire, cu aceasi speranta incerta ca poate totul va fi bine. nestiiind ca renuntand la un joc, se avanta in altul...mult mai periculos. sahul mintii, precum cercul, nu se sfarseste niciodata.

Ai uitat? Doare...

2011-01-01T13:40:00.000-08:00

Nu uita cum e sa construiesti pe ruine.

Nu uita cum e acolo jos.

Nu stii cand poti cadea din nou din zbor, mai jos si mai violent…

Nu’ti mai trage trecutul dupa tine ca un caine in legatoare.

Da’i drumul.

Nu spune nimanui cat de tare de doare.

Spune’le ca doare tare, nu da detalii…

Ai baut prea mult.

Ai luat’o pe drumuri necunoscute, prin padure.

Ti’ai parcat masina la intamplare, sub un brad inalt din padurea inalta.

Si ai plecat.

Ai plecat sa’ti bei gustul amar lasat de o cicatrice veche.

Uite,sangereaza din nou.

Eu ce vina am?

De ce ma murdaresti pe mine cu sangele ei?

Ai baut ore intregi.

Ai adormit cu ea acolo,cu rana aia veche sangerand.

Si’ai uitat de mine.

Ti’a pasat doar de tine.

Te durea ca esti un camp de mine.

Ciopartit.

Ai visat un vis ciudat .

Ai sperat din nou ca n’ai sa te mai trezesti.

Ai deschis ochii si ti’ai dat seama ca m’ai pierdut.

Beat fiind,ai uitat unde ai parcat masina.

Te’am asteptat acolo.

Te’am asteptat secunda dupa secunda, minut dupa minut, ora dupa ora.

Te’am asteptat si am vrut sa vii sa te mangai si sa te curat…de sange.

Te’am asteptat asa cum isi asteapta un copil mama sa vina sa’l ia de la gradinita.

La inceput nerabdatoare, apoi curioasa,

Ingrijorata.

Nelinistita.

Trista.

Cu un ochi pe ceas si cu unul in lacrimi…

Dezamagita…

Abandonata.

Ma cauti ca pe un obiect pierdut.

Ai impresia ca am valorat ceva odata.

Tu folosesti ce poti si pe cine poti .

Trisezi.

Cauti fericiri de o ora, de o zi.

Colectionezi inimi, zambete.

Imparti minciuni elegante ce ascund un adevar jalnic. Folosesti ce iti trebuie si arunci restul.

Vrei sa ridici un muzeu acolo unde ar trebui sa se joace copiii in nisip.

Nu’ti pasa!

Si’ai plecat…

Si’acum esti singur cu un lucru ciudat in mana.

Ca o minge umeda si rosie.

Mainile ti’s pline de sange .

Din acea minge picura neincetat sange.

Inima nu’ti mai e o cicatrice, e toata o rana vie.

Si tu ce faci?

Vrei sa injunghi toate inimile pe care le intalnesti?

Copile,ai luat’o pe un drum gresit.

Chiar iti place sa lasi in urma ta pete de sange?

Te va omori intr’ o zi chestia aia infioratoare pe care tu o tii in mana si o numesti inima.

Sau poate tu o vei omori pe ea…

Intelegi?!

Unul din doi e sortit mortii.

Imi vreau copilul inocent si iubitor inapoi.

Vreau sa’l aud din nou zicand ca ii pare rau ca nu e mai bun de atat.

Hai sa fim din nou ca pe vremuri.

Fara griji,fara lacrimi.

Fara regrete.

Hai sa lipim oglinda sparta..

Hai sa iubim si sa fim fericiti.

Hai sa fim din nou “pentru”, si nu “contra”.

Dar mereu va exista un leu ranit cu colti ascutiti care sa’si razbune greselile pe’o biata antilopa..

Ai uitat? Doare…

este o poveste despre....

2010-08-04T17:29:00.000-07:00

....Ea.O femeie puternica lipsita de temeri,care a avut un singur pacat..pe EL..

Il iubea nebuneste,inuman. Era in stare sa isi dea si sufletul doar pentru o singura clipa de fericire alaturi de jumatatea ei. Incalca regulie, se abandona in singuratatea dureroasa a inimii lui de piatra, dar nu`i pasa.Nu se gandea la consecinte .Traia clipa,si uita de restul. Cu ajutorul pasiunii ce crescuse in EA, isi construise un zid care ii proteja sentimentele si visele.si atat. stersese din memoria ei toate activitatile umane ce inainte ii centrau existenta, acum hranindu`se doar cu minciunile dulci ce mocneau in ochii LUI ca smoala. Nu mai exista viata dincolo,sau inainte de EL.Uitase cum e sa traiesti realitatea, se multumea cu iluziile ce ii mangaiau genele in fiecare seara.

Traia din sperante, si din imaginatia ei bogata ce creease scenariul unei iubiri imperfect de perfecte:) Desi era constienta ca isi face rau, si ca sfarsitul era aproape/departe, nu ceda. Isi urma glasul inimii ignorand ratiunea. Se simtea frumoasa ,dorita.Pe EL il primise in cel mai curat si mai pretios loc: in inima EI. Nimic nu mai conta,desi peisajul incepea sa`si piarda din culoare,EI erau acolo, plini de planuri,de sentimente,de minciuni.

O vedeam zilnic cum sufera, cum ceva se stinge putin cate putin in ea,dar nu`mi dadeam seama de ce,sau cum:) Ma multumeam sa o vad din cand in cand cum straluceste langa barbatul ce i`a devenit din idol,criminal al sufletului.Stiam ca nu ii e bine,dar nu ii puteam distruge globul de cristal ce o tinea prinsa in capcana.IL iubea, atat de mult incat era capabila sa se distruga doar pentru a-L vedea pe el zambind. Respirau acelasi aer,dar erau total opusi.EL avea privirea ca de gheata, profunda, ce te facea sa tremuri pana la os.Iar EA era plina de viata, umplea orice loc gol cu zambetul ei dulce.

pana intro zi, cand magia a disparut.iar ea a cazut de pe norul ce o purta pe taramul viselor.A cazut si s`a lovit de realitate.Impactul a fost atat de dureros incat nu a vrut sa se mai ridice.Si a ramas acolo, prinsa in amintiri,prea departe sa o mai pot recupera:)I`a disparut soarele din ochi, nori negri acoperindu`i frumusetea ce odata i se oglindea pe chip.

o vad zilnic,chinuita si plina se lacrimi.Iubeste fara speranta ceva ce a pierdut si nu mai poate avea.Asteapta in continuare,lovita de dor.Imi pare rau de EA,dar nu o mai pot ajuta.Sufletul ei e prea departe de mine.nu`l mai pot atinge.Poate intro zi se va uita in oglinda,si isi va da seama ca poate trai si singura.Si ca fericirea se poate naste si din lucruri simple,nu doar dintrun om complicat cum a fost EL...

2010-06-29T10:33:00.001-07:00

-si poate ca da...poate ca toti au dreptate..dar...

-dar ce? uita`te in jurul tau.ce vezi?

-vad lumina.lumina aia jucausa din ochii lui..

-esti orbita fetito! nu mai percepi realitatea..te`ai inchis in..in..in...

-....in inima lui

-pe dracu!care inima??

-..nu ma intelegi L. de fapt nimeni nu ma intelege...

-cum sa te mai intelegem?tu nu vezi cum ai ajuns?

-sunt fericita.lasa`ma!

-unde esti fetito fericita? ochii si gura ta zic altceva.unde iti e stralucirea aia azurie din ochi? si zambetul ala copilaresc?

-..departe...

-acolo e de fapt mintea ta!trebuie sa iti revii! deschide ochii.nu e nimic roz, frumos...

-prefer sa imi pastrez opiniile.

-opinii...mama lor de opinii.atatea persoane iti vor binele, si tu ce faci? le arunci vorbe urate...

-dar il iubesc...

-nu.nu`l iubesti.si stii bine asta.numai ca ai ramas blocata! ai ramas cu frumusetea unor vremuri.

-L. niciodata nu o sa intelegi cum iubesc eu...

-nici nu imi trebuie..si unde pleci? vino aici...

-nicaieri.ma plimb putin...

-bine.sa te intorci repede..nu am terminat de vorbit...

-da..apropo.L., u ai iubit vreodata?

-ce intrebari pui copilo....

-si atunci de ce ma judeci?stii si tu la fel de bine cum e sa fii in locul meu...

-stiu..si tocmai de asta vreau sa te fac sa vezi realitatea inainte sa fie prea tarziu...

....si sa ajungi ca mine...da` hai fugi...plimba`te...

-il iubesc L.si asta e de ajuns...

Nu-mi cere

2010-06-29T08:10:00.001-07:00

Nu-mi cere sa ma schimb,

c-am sa te mint

si-am sa raman exact asa cum sunt,

nu-mi cere sa iubesc ,

ca nu glumesc

cu vorbele pe care le urasc!!

nu-mi cere sa te-astept

ca nu e drept

sa te astept doar ca sa nu te pierd

nu-mi cere sa ma-ntorc

ca nu ma-ntorc

stiind ca tu vei fi la fel si in acelasi loc

nu-mi cere sa te iert

ca nu e drept

ca sa te iert, numai sa nu te pierd

si de ma vrei, ai sa astepti

sa vin in ziua-n care-ai sa te-ndrepti

sa-ti spun ca te iubesc, doar cand ai sa regreti

ca-ncerci sa schimbi ceea ce nu-ntelegi!

i can`t do this anymore....

2010-01-27T12:32:00.000-08:00

Pe cine ai iubit cu adevarat?Pe cea de langa tine,pe cel care a fost si pe care nu il vei mai putea inlocui...'sau poate vei iubi cu adevarat pe cea pe care o vei cunoaste si care va fi ca nimeni alta...

Cum sa te simti cand intalnesti o persoana in viata ta.Dupa atatea esecuri...si te gandesti ca poate si ea a mai iubit,ca poate nu te iubeste cu toata forta ei care a putut-o darui altei persoane,ca poate se uita la tine cum razi si isi aminteste de el...sau ea...iar tu nu stii.

Si atunci urmeaza intrebarea..."Ma iubesti cum nu ai mai iubit pe nimeni?"...iar langa tine doar tacere,in jurul tau doar tacere,sau o afirmatie cu jumatate de glas,cu jumatate de ratiune,si fara nici un dram de sinceritate...caci langa tine nu mai e cineva care incearca sa isi traiasca viata,ci doar o relicva de om,de sentiment,de fortari inutile de a mai iubi,de inutil prezent.Caci nu mai este decat viitor si trecut, prezentul doar o taraganire a tot ceea ce duci lipsa.

Caci si tu ai iubit si nu mai poti iubi,si el(sau ea) a iubit si nu mai poate iubi...e doar respect...e doar un zid care sustine alt zid...de la prabusire ...in singuratate

Intrebari existentiale

2009-12-12T04:15:00.000-08:00

Am gasit ceva dragut pe unde "ma plimb" eu . Sa va arat...Ma rog. Cu modificarile de rigoare.E bine sa-ti raspunzi la cateva intrebari din cand in cand.

* Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

Fizic, 19 sa zicem. Mental, 18. Emotional, 16. Am 17, de fapt.

* Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?

Sa esuezi. Sincer. Pentru ca doare mai tare decat dor framantarile de a nu fi incercat.

* Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?

Pentru ca suntem constransi de … situatie, imprejurari, pentru ca trebuie sa facem compromisuri in speranta ca vom ajunge, candva, sa atingem ceea ce ne dorim cu adevarat, sa facem ceea ce ne place cu adevarat.

* Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?

Da, probabil in majoritatea cazurilor, da.De multe ori ma trezesc ca as fi vrut sa fac mai mult si nu se mai poate.

* Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
As fi o perioada bogata, una saraca:)asa alterna cumva situatiile.

* Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?

Mentalitatea sau puterea de a ierta. (eu inclusiv)

* Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?

Imprejurari, eu, destin.

* Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

As trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima.
* Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
FAc lucrurile care trebuie, cum trbuie. Dar nu e o regula generala.

* Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?

Traieste-ti copilaria si adolescenta la maxim. E drept, viata chiar e frumoasa indiferent de orice, insa…cand incepi sa te confrunti cu adevaratele probleme, griji, neimpliniri, parca momentele de fericire devin din ce in ce mai putine, din ce in ce mai scurte si totul devine din ce in ce mai greu.

* Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

Un prost fericit, sincer. Aleg calea cea mai usoara:))
* Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?

Nu privesc viata in oglinda retrovizoare:)) Ci prin parbriz;))

* Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?

Imi pot aminti. Probabil nu simt nefericirea de atunci la aceleasi cote si cu siguranta nu mai are acum importanta de atunci. Dar conteaza, e acolo undeva in trecut, a lasat cu siguranta o urma pe undeva.

* Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?

Intreaga mea copilarie e o amintire frumoasa. Totul legat de rochitele mele, pantofiorii mei, de prietenii de atunci, jucariile mele, dulciurile zilnice, familia mea e greu sa aleg un anumit moment.

* Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?

Sa se intample asta mai intai. Cu siguranta s-ar schimba cateva aspecte in viata mea.

* Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

Poate acum o luna. Poate acum un an. Poate azi.In general ma arunc cu capul inainte chiar daca nu cred cu tarie in respectivul lucru, indiferent de sfaturile celoralalti ==> urmarea :mi-o iau in bot rau de tot.Macar uneori a meritat..

* Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Acum cateva min.

* Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?

Sa arat celorlalti cum gandesc eu de fapt.Mi`e teama de posibile remuscari, sau dezaprecieri:)
* Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?

Fiecare are anumite lucruri ce`l fac mai special.

Definitii elementare

2009-11-04T13:13:00.000-08:00

Erai doar capriciul controlului absolut,
Flacǎra ce ardea în suferinţa privirilor neînţelese,
Zâmbetul programat la aceeaşi orǎ târzie.
Precedat de acceaşi crudǎ, inutilǎ mânie.
Promisiunea viitorului zǎrit intr-un ciob de sticlǎ matǎ
Necunoscuta din ecuaţia unei probe eşuate.
Aerul ce răcoreşte pe marginea mării iluziile bronzate,
Visul bolnăvicios, repetat în nopţile târzii de martie
Erai tot în lumea mea limitatǎ, o parte pe marginea ei,nimic dincolo de linia vieţii mele.
Semnificai un tot perfect, însǎ cu sarcini grele.
Erai mâna de ajutor primitǎ la disperare,
Când la buticul de pe colţ se scumpea dragostea cu esenţǎ tare
Visez si acum ochii tăi, în care şi culorile se stingeau încet,
Pierzându-şi compoziţia în negrul raţiunii defect.
Erai un zeu venerat în templul inimii mele.
Credeam în zâmbetul tǎu, dar tristeţea l-a ucis nepǎsǎtoare.
Erai..TU!
Aşa cum te-am iubit,
Aşa cum te-am adorat...
Aşa cum te-am pǎrǎsit odatǎ,plângând, la miezul noptii,
Cu o ţigare in mana ce-ţi tǎia din drumul vieţii.
Te vǎd şi acum urcând scarǎ cu scarǎ,
Înecându-te constant cu fumul ce mirosea a portocalǎ.

2009-11-01T04:01:00.001-08:00

Dragostea era un sentiment prea puternic pentru mine.
Simţeam cum îmi zgârie pereţii sufletului,
Cum îmi inundă venele, parcurgând distanţe micronice.
Veninul dulce de pe buzele lui cărnoase
Îmi intoxica amintirile, ce zâmbeau picante,
Aşteptând contactul cu realitatea.
Încet, am ajuns să ating centrul tristeţii
Am îndurat suferinţa. A mea, a ta, sau a vieţii.
Nu mi-am ascusc chipul,
Şi nu am cedat in faţa necunoscutului
Ce îşi etala culorile în stil vulgar.
Nu m-am îngrijorat, pe tot parcursul acomodării,
În noua mea casă cu mansardă în infern.
Nu mi-am adus aminte nici o secundă,
De limitările fiinţei umane.
M-am lăsat condusă de EL pană in ultimul moment
Cand a muşcat din măr si a devenit dependent.

2009-10-24T03:58:00.000-07:00

Ai terminat de băut cafeaua.Deşi era amară,
si gustul ei iţi învenina simţurile.
Deschizi uşa ce scârţâie a durere.
Priveşti lumea, in agitaţia ei morbidă.
Îţi joci rolul, pe scena inexistentă
Improvizezi scenarii si incerci sa repeţi.
Viaţa ta e prinsă-n concepţia lumii..
"traind in pustiu", aşa cum zic unii.
Nu-ţi pasă că străzile sunt ingheţate,
Sau că ploaia scufundă oraşul sub ape
Trăieşti intr-un stil amplu, monoton,
Înconjurat doar de cutia de carton.
Nu-ţi pasă că traieşti intr-o cutie,
Nici faptul ca ai ochii ca de ceara.
Bei zilnic din aceeaşi cană ieftină.
Ce-ascunde in ea acceaşi cafea amara.

2009-10-24T01:23:00.001-07:00

Idei pierdute

stau pe marginea patului, cu inima desprinsă din piept
mi-e greu să uit totul,când nimic nu e perfect
privesc sângele cum pulsează monoton
in inima mea desprinsă se naşte un ciclon.

cearceaful e rece si respingător
simt că nu mai am loc. nu pot să dorm.
pereţii sunt vii, vorbesc între ei
"nu îţi fă griji, a mai paţit-o cu trei!"

iţi caut privirea, ascunsă sub masa
sufletul încă e aici, deşi corpul sta pe o terasă
încet si cu ură mă uit în oglindă.
e timpul ca amintirea ta să se stingă.

ma zgârie umbra, si sufletul e însângerat
caut lumina, dar găsesc abisul de fapt
vorbesc singură, dar cuvintele-mi sunt mute
te caut pe tine, printre idei pierdute.

2009-10-23T11:38:00.000-07:00

Cântă-mi pe note dragostea ce ţi-o port. Vei reuşi doar dacă te acompaniez cu pianul inimii mele.
Fredonează-mi incet şi cu pasiune un cantec de leagăn, poate doar aşa dorul si lacrimile vor adormi şi se vor pierde in amurgul uitării.
Citeşte cuvintele din ochii mei si vei descifra un mesaj secret. Te supun acestei provocari deoarece stiu ca îţi este greu să mă priveşti direct.
Sărută-mă încet când mă trezesc...
Creează-mi o punte de iluzii spre o alta primăvară. Nu lăsa fluturii să-mi moara în faţa ochilor, căci astfel ei vor deschide in sufletul meu un butic ieftin de amintiri la reducere.
dă la o parte farmecul tau superficial, norii ce ascund soarele iubirii.
caută-ma in prima ninsoare, când fulgii împletesc un hamac în care-mi odihnesc sufletul obosit.
nu întelegi ce îţi cer, nu? Nici nu contează, deja ai murit sugrumat de corzile unei viori străine. Eu doar purtam un monolog...
Căci aşa se numeşte conversaţia cu fantoma iubirii tale...MONOLOG!