What lies beneath the skin...

Adevarul e reticient. E ca un glob de sticla,opac…care inevitabil intr`o zi se va sparge. Nu inveleste, el nu acopera..ci doar ofera o masca de protectie impotriva dezamagirii Adevarul e ca o pictura. Ascunde multe minciuni si subintelesuri. Nu ii vom sti niciodata esenta, scopul, interesul.

Iar noi, cei care uzam cuvintele in toate modalitatile posibile si imposibile,suntem prea mici, dar totusi prea mari. Suntem prea cruzi, dar prea putrezi in interior. Jonglam cu puterea noastra de a transforma cuvantul intr-o propozitie, propozitia intr-o fraza. Iar apoi fraza intr-o minciuna.

Nu stim sa gasim intelesuri, nici sa le cautam. Stim doar sa interpretam si sa ascundem urmele pasilor sub nisip. Nu stim sa iubim, sa credem, sa visam. Suntem prinsi in capcana fara fund a propriei identitati.

Ne ascumdem, ne renegam propriile idei si cuvinte sub un “adevar” neadevarat. Nu stim sa pretuim sau sa scoatem binele din veninul ce ne murdareste sangele.

Dar pana cand? Pana cand vom fi capabili de lucrurile astea ce ne transforma in cenusa? Cu tinpul, vom deveni niste persoane fara caracter, fara ganduri, fara viata. Mintim ca sa ne fie bine, sau pur si simplu nu stim ca fiecare mica minciuna ne ingroapa cate putin sufletul?

The end of a "Neverending story"

#one day , u promised me that u will hold my hand`till the end#

*si a venit ziua cand s`au saturat sa se minta singuri ca intr`o zi va fi mai bine..ea s`a saturat sa traiasca povestea de iubire doar in capul ei, iar el...el s`a plictisit de tot..

Au dat la o parte tot ce era rau din ei,din ea,din el,dar tot nu au reusit.au incercat sa refaca din firimituri relatia aia bolnavicioasa, blestemul ce nu`i dezleaga de pacate. Dar intrun final,nimic nu a mai avut rost. Era un fel de razbunare involuntara: cand unul devenea dulce si iubitor, si in sfarsit incepea sa creada cu toata fiinta in iubirea perfecta, celalalt ii dadea o palma peste cap si il trezea la realitatea. Exact ca intr-un cerc vicios, unde lucrurile ajung sa se repete over`n`over again.

Nu s-au mai mintit. Nu mai mergea si singura solutie era sa se resemneze,indiferent de consecinte. A fost frumos, divin chiar. Dar...A FOST. nu mai e si niciodata nu va mai fi.

si a venit ziua cand s-au hotarat sa dea drumul lanturilor,indiferent cat timp ranile vor durea, indiferent cat timp le va lua sa se vindece,sau cat vor suferi dupa urma ruginei ce a patat pielea lor, odata nevinovata.

Si astfel s-a sfarsit basmul celor doi care acum ceva timp visau.... sperau la doi batranei pe o banca in parc, inconjurati de frunzele ce trec pe lange ei si matura amintirile si anii ce ii leaga.

-THE END -

of the

"Neverending story"

P.S: I`m still loving you

Listen closely

Listen Closely,
Stand still for one moment'.
Can you hear me?
When I whisper your name at night starring into the stars,
Do you feel a cold chill come over you?
Do you feel me like I feel you?
Do you long for my tender kisses for that soft gentle touch?
Or am I just delusional in this madness I once thought was love?
When I pray, do you feel the power of love I am sending?
When I cry, do you feel the pain I am feeling?
Every time you turn me away, do you know how I hurt, do you even care?
Do you ever sit alone and wonder what things might have been like together?
I am at war with myself every day,
telling myself why I should forget you, why I should let go,
how foolish I am for hanging on'
Nothing seems to work. I have tried making myself hate you, to not care'
I have reminisced the past, and even dwelled on all the bad memories,
all the horrible words we have shared together
trying to convince my self you are the enemy,
So many times I see you in my dreams’ and I am sure to see you tonight.
There you are, within reach, yet I cannot hold you,
I cannot kiss you as I desire,
and I cannot make you love me as I have prayed for so many nights.
How could I love you so much, yet you hardly know I exist?
You are so careless with your feelings, so nonchalant.
I don't know how you do it, How can you not feel my love inside you?
You will forever be there; you are the burden in my heart that will burn me forever.
My head is telling me I am a fool and that the pain must end
My heart tells me love has no end, no boundaries, no rules or fine lines
you know nothing about this pain, about the torture
What I wouldn't give to let go, to set you free from my heart.
I have searched and searched to find a way to release this pain,
and I am left with nothing
Without your love, I will always be left with nothing.
This is a game I cannot win, I cannot overcome this,
I want to give up, but there is no point in that,
because the feeling I feel will still be there
No matter how defeated I may feel, I can't end this!

“In the face of pain there are no heroes"

...si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

eu nu stiu sincer care este de fapt rolul sperantei in toata joaca asta "cine fuge primul". mi-am dat seama ca uneori pana si cel mai pur sentiment poate deveni cel mai adevarat cosmar.. te chinuie,te macina, smulge din tine la propriu pana si ultimul adevar nerostit. dar noi,femeile, pentru ca avem din nastere un al 6`lea simt, ne prindem de lianele amagirii care sunt mai mult decat putrezite.si cine pica in prapastie?

Noi, logic.

Recunosc, gresim. Gresim mult si des. Sau putin si bine proportionat. Dar de ce primim drept pedeapsa "Taiatul aripilor", chiar deasupra intunericului?

Pentru ca iubim/idolatrizam mai mult decat ar face-o cineva vreodata?

Pentru ca ne daruim cu atata ardoare incat ascundem "eul" in spatele iubirii?

....si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

Si simtim durere. Durerea aia pe care voi o asociati cu celebrul"headache", pentru noi e ca o gaura neagra ce ne absoarbe din interior tot: viata , speranta,zambetul, vlaga,iubirea,amintirile.

Facem pe durele, vrem sa parem de neatins...pentru simplul fapt ca voi v-ati arde degetele daca ati atinge pielea noastra. Nimeni nu stie ce putere are focul din noi cand suntem imbratisate de "calduroasele"brate ale pierderii in neant.

....si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

Desi iertam cum nici Jesus nu a facut-o. Pentru ca in mintea noastra, din greseli se invata. Si suntem crescute de parinti sa credem doar in partea buna a oamenilor.

Aplicam teorema "I forgive u" chiar si cand nu e nevoie. Stim ca "Arta cere sacrificii"...asociem iubirea cu o arta...iar greselile cu sacrificiile. si ajungem la "Iubirea cere greseli"...

pana cand gresim noi. o data,deja a doua oara "NU SE MAI POATE!"..

"-e prea mult..m-ai dezamagit!"

si priviti-ne cum cadem in prapastie. si facem boom!

dar...cum orice poveste are un nou inceput, ne reincarnam. si o luam de la capat cu arta , cu lianele, cu prapastia.

....si iarasi ne pierdem pe cararile astea intortocheate ale vietii.

dar...nu uitati. Sunteti eroi!

“But in the face of pain there are no heroes"

for us.

you used to tell me what not do because it's wrong.
but now, you're doing it all because it's right to you now.
maybe that's who you are.
maybe i am what i am because you made me so.
i asked you the most important question.
"would you feel the same way as i am feeling right now if i did what you did?"
you paused for a long time....and said, "Yes."
that's the difference between me and you i guessed.
i mostly think before i act.
you'll do it then fix me later on.
maybe i do deserve to be treated so. who knows.
you may cross the line now.
and say goodbye forever.

#Noi#

Poate in timp iti vei pierde din culoarea inimii

Sau vei depasi momentul existential numit”Noi”

Nu vei mai crede in promisiuni,juraminte…

Nici macar in mine.

Dar pana atunci

Vreau sa fii sigur

Ca pentru tine, pentru « noi » de ieri

De azi sau de maine.

As rasturna lumea,

Din nimic as face tot.

As gasi oricarei probleme unicul ei antidot

Pentru tine,

As merge singura pana la capatul lumii

Doar gandindu`ma ca ma astepti acolo

si cu siguranta nu ma vei lasa niciodata solo

Pentru tine

As trece prin foc

Alimentandu`mi curajul cu ideea

Ca dragostea noastra imi arde sufletul mai rau

Si ca TU. Imi vei vindeca orice rana

Pentru tine

As trece prin apa

Udandu`mi ratiunea…

Le`as confunda cu lacrimile noastre adunate

Pe parcursul cursei noastre in caruselul mintilor desarte

Pentru tine

As putea descoperi a 8`a minune a lumii

Pentru ca esti special,

Si ma faci sa cred ca orie lucru banal

Ascunde in el ceva extraordinar:X

Te iubesc

#Autodistrugere#

*Uneori ne lasam cuprinsi de teama.Mintea noastra creeaza scenarii imperfecte, care nu fac altceva decat sa ne ruineze visele ce atarna de un fir de ata. Nu e bine ce facem! dar cum putem rezista in fata unor sentimente atat de inalte precum frica, cand tot ce e in jurul nostru nu face nimic altceva decat sa alimenteze tensiunea raiunii noastre?? Ai o idee.Ai si un argument.Insa totul e doar in plan fictiv.Pana in momentul cand observi k mediul iti creeaza "halucinatii", iar acea simpla idee de la inceput se transforma in ceva imens.Prinde contur, prinde sens.Acum nu mai ai argumente, acum ai baze solide pe care iti poti sustine temerile. Desi totul poate e doar din cauza stresului, tu ca persoana implicata, vezi imaginea in plan metafizic. O vezi cum prinde viata. Iti observi imun propriile idei ce evadeaza din minte si se leaga, precum firul narativ al unei povesti. Si te simti constrans de situatie.Te simti mic,strans in lanuturile puternice al acestui joc. Totul te depaseste din punct de vedere psihic, fizic, emotional.Ajungi sa`ti crezi halucinatiile.Si asta duce la autodistrugere. de fapt, oricum noi oamenii suntem programati genetic la autodistrugere.

Cert este ca uneori, mai bine ignoram gunoaiele din mintea noastra, acele idei ce tanjesc sa iasa la suprafata doar pentru a pata constiinte, si a destrama vise.Impune`te in fata propriului "eu".Nu lasa tipetele interioare sa`ti controleze viata.

#sa visam intr`un mod safe. Visele sunt oricum irealizabile.#